La cei 62 de ani ai săi, interlocutoarea noastră îşi păstrează simţul umorului în ciuda greutăţilor de care a avut parte de-a lungul vieţii. Locuieşte într-o garsonieră modestă, de cămin, cu foarte mulţi vecini. Din cauză că era prea mică, locuind la parter, şi-a făcut un balcon ca să primească aer, după cum spune. A fost căsătorită 33 de ani, dar partenerul de viaţa a murit. Are o fiică, un fiu şi doi nepoţi. Unul dintre nepoţi locuieşte împreună cu ea. În ultima perioadă stă mai mult în casă, fiindcă se deplasează foarte greu. Deşi locuieşte relativ aproape de biserica pe care o frecventează, drumul până acolo este anevois de parcurs.
Se mişcă cu dificultate din cauza greutăţii şi a celor 14 operaţii pe care le-a avut. „În urmă cu 12 ani am avut cancer la gât, dar Dumnezeu m-a vindecat. Am probleme cu inima, cu rinichii, cu ficatul, am tensiune…dar mai bine vă spun ce nu am că e mai uşor…spune zâmbind”.
Ne-a mărturisit că a aflat despre programul MANA de la o vecină, nevăzătoare, căreia i-a povestit că nu are bani pentru mâncare. Cu durere în suflet, zice că după o viaţă în care a muncit enorm de mult ca să aibe o casă şi un venit la bătrâneţe, primeşte fabuloasa sumă de 395 de lei. „Din aceşti bani de abia plătesc întreţinerea şi curentul. Nici medicamente nu pot să-mi cumpăr în fiecare lună. Am diabet şi medicamentul pe care trebuie să-l iau costă destul de mult. Ieri am avut glicemia 361. Îmi fac insulină de trei ori pe zi. E foarte greu pentru mine…S-a scumpit tot, tot…Nu am ce face…E sărăcie..Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot ce faceţi! MANA reprezintă foarte mult pentru mine. De abia aştept să primesc mâncarea. O împart şi mănânc trei mese: prânz, cină şi mic dejun a doua zi. Nu ştie omul ce poate ajunge în viaţă…”
Although she is 62 and her life has been filled with trials and hardships, Stoianca has not lost her sense of humor. She lives in a one-room apartment, surrounded by many neighbors. Because the place was too small, she had a small balcony built, so that she could get a little more air. She was married for 33 years but her husband passed away. She has a daughter, a son and two grandchildren. One of the grandchildren lives with her. She spends most of her time inside, because walking has become difficult for her. Although the church she goes to is not far away from where she lives, walking there is always a challenge.
Her precarious state of health is caused by her weight and by the 14 surgeries she has undergone. “Twelve years ago I had throat cancer but God healed me. Now I have problems with my heart, kidneys, liver, blood pressure etc.. Actually it is easier if I just told you what is fine with me,” she says, smiling.
She heard about “Manna” from one of her neighbors, a woman who has lost her sight. Burdened by pain, Stoianca tells me that after a life of hard work, she had hoped she would spend her last days feeling secure and comfortable. The pension she receives from the state (395 lei – less than $120), however, is barely enough to cover the bills. There isn’t even enough money left for her medication. “I have diabetes and my medication is quite expensive. Yesterday my blood sugar was really high: 361. I need insulin three times a day. Everything gets more and more expensive… It is so hard for me… There is nothing I can do about it… So much poverty… May God reward you for everything you do! “Manna” means so much to me. I can’t wait to get the meal every day. I divide it in three, so that I have enough for lunch, dinner and breakfast the next day. One can never know how he ends up…”
